Hipermetropia la copii reprezintă un viciu de refracție frecvent, fiind prezent în formă ușoară la majoritatea bebelușilor. În primii ani de viață, pe măsură ce ochiul se dezvoltă și crește în lungime, această problemă poate să dispară.
Totuși, există cazuri în care hipermetropia nu se ameliorează de la sine și necesită metode de corecție pentru a preveni complicațiile pe termen lung, precum strabismul sau ambliopia.
Ce este hipermetropia?
Hipermetropia apare atunci când lumina care intră în ochi se focalizează într-un punct aflat în spatele retinei, nu direct pe aceasta. Drept urmare, imaginile devin neclare, mai ales cele aflate la apropiere.
La copii, globul ocular nu este încă pe deplin dezvoltat, motiv pentru care mulți dintre ei se nasc cu o ușoară hipermetropie. Procesul prin care ochiul își ajustează dimensiunile și devine „normal” (fără dioptrii) poartă numele de emetropizare și are loc, în general, până la vârsta de 6-7 ani.
Cauzele hipermetropiei la copii
– Factorul genetic. Dacă unul sau ambii părinți suferă de hipermetropie, există un risc crescut ca și copilul să aibă același viciu de refracție.
– Dezvoltarea incompletă a globului ocular. Copiii se pot naște cu un glob ocular mai scurt decât cel normal, o cornee mai aplatizată sau un cristalin prea subțire. Aceste caracteristici determină focalizarea luminii în spatele retinei.
– Afecțiuni oculare congenitale. Anumite afecțiuni (cum ar fi aniridia, sindromul Down) pot fi asociate cu hipermetropia.
– Evenimente ulterioare nașterii. Traumatisme, inflamații sau alte boli la nivelul ochiului pot conduce la apariția hipermetropiei dobândite.
Cum se manifestă hipermetropia la copii
– Vedere încețoșată de aproape. Copilul se plânge că nu poate citi sau vedea clar obiectele aflate la mică distanță.
– Dureri de cap sau amețeală. Efortul de a focaliza suplimentar pentru a compensa dioptriile poate genera oboseală oculară și cefalee, în special după activități precum cititul sau scrisul.
– Apropierea excesivă sau îndepărtarea de obiecte. Unii copii țin cărțile ori tabletele prea aproape sau, dimpotrivă, prea departe de ochi, încercând să găsească o poziție care să le ofere claritate.
– Strabism convergent. În cazul hipermetropiei mari, ochii pot devia spre interior, deoarece globul ocular face eforturi suplimentare să se concentreze.
– Ambliopie (ochiul leneș). Atunci când un ochi este mai afectat decât celălalt și nu este corectat la timp, copilul tinde să folosească predominant ochiul sănătos, iar cel cu dioptrii mari poate să-și „uite” funcțiile, pierzându-și acuitatea vizuală.
Când ar trebui să vă îngrijorați
Hipermetropia ușoară, specifică primilor ani de viață, este adesea compensată de efortul de acomodare al cristalinului. Cu toate acestea, există situații în care este necesar un consult oftalmologic cât mai rapid:
– Dioptriile rămân crescute după vârsta de 6-7 ani sau au tendința de a se accentua.
– Copilul acuză frecvent dureri de cap și oboseală la citit ori la privitul ecranelor.
– Ochii copilului par „încrucișați” (strabism).
– Există istoric familial de hipermetropie medie sau mare, de strabism ori de alte boli oculare.
Cum se tratează hipermetropia la copii
La copiii mici, hipermetropia poate scădea treptat pe măsură ce ochiul se dezvoltă. Un control periodic la oftalmolog (de obicei anual) ajută la urmărirea dioptriilor și la depistarea modificărilor semnificative.
Dacă hipermetropia este moderată sau mare, medicul oftalmolog poate recomanda ochelari cu lentile convergente (dioptrii „+”) pentru a focaliza imaginea corect pe retină. Este important ca ramele și lentilele să fie adaptate vârstei și nevoilor copilului.
În anumite situații (de obicei, după 8-9 ani), se pot recomanda lentile de contact, mai ales dacă există un disconfort semnificativ la purtarea ochelarilor ori dacă dioptriile sunt foarte mari. Este esențial să se respecte regulile de igienă și să se mențină o rutină strictă de îngrijire.
Pentru a preveni instalarea ambliopiei, medicul oftalmolog poate recomanda exerciții vizuale sau, în unele cazuri, acoperirea temporară a ochiului sănătos (patching), astfel încât ochiul mai slab să se antreneze și să își recapete funcțiile.
Se recomandă limitarea timpului petrecut în fața ecranelor (telefon, tabletă, calculator), pauze frecvente la citit și evitarea activităților foarte aproape de ochi pentru perioade lungi.
Ce trebuie să rețină părinții
– Examinările oftalmologice la vârste mici (în primul an de viață, la 3 ani și apoi anual sau la recomandarea specialistului) pot depista hipermetropia înainte ca ea să producă simptome grave.
– Prevenția și corecția timpurie pot face diferența între o vedere normală și una afectată permanent.
– Observați semnele pe care copilul vi le dă: dureri de cap, oboseală oculară, apropierea excesivă de caiet sau ecran, mijirea ochilor etc. Acestea pot fi primele indicii că există probleme de focalizare.
Multe cazuri de hipermetropie se rezolvă pe măsură ce copilul crește, ochiul maturizându-se și lungindu-se până la o formă „normală”. Totuși, monitorizarea este esențială pentru a exclude complicațiile.
Hipermetropia la copii este o afecțiune frecventă și, în majoritatea cazurilor, face parte din procesul firesc de dezvoltare a globului ocular. Atunci când dioptriile rămân mari sau se accentuează, tratamentul la timp – cu ochelari, exerciții vizuale ori lentile de contact – poate preveni complicațiile precum strabismul sau ambliopia. Un control oftalmologic periodic este cea mai bună metodă de a ne asigura că micuții noștri văd clar și pot explora lumea fără dificultăți.
Dacă bănuiți că cel mic ar putea avea hipermetropie ori alte probleme de vedere, vă așteptăm cu drag la clinica oftalmologica București KidOptik, unde specialiștii noștri oferă consultații oftalmologice pediatrice și recomandări personalizate pentru sănătatea vizuală a copiilor.
`
