Un sol fertil este o condiție de bază pentru o recoltă sănătoasă. Factori naturali precum vântul și ploaia contribuie la eroziunea lui, iar cultivarea intensivă a suprafețelor face ca solul să-și piardă din proprietăți. Pregătirea solului pentru o cultură productivă implică lucrări agricole complexe de arat, discuit sau frezat, precum și fertilizări care să suplinească elementele deficitare precum azot, fosfor, potasiu, calciu, magneziu și sulf.
Agricultura modernă are la dispoziție o serie de tratamente pentru sol, iar fermierii pot aplica, în funcție de cultură și nevoile specifice ale acesteia, un îngrășământ pentru legume, un fertilizator pentru orz, rapiță, floarea soarelui sau grâu.
Ce conțin îngrășămintele cu aplicare la sol?
Îngrășămintele cu aplicare la sol conțin o combinație echilibrată de macroelemente, precum azotul, fosforul și potasiul, esențiale pentru susținerea proceselor de creștere și dezvoltare ale plantelor. Azotul stimulează creșterea vegetativă și metabolismul, fosforul contribuie la dezvoltarea rădăcinilor și la energia necesară proceselor metabolice, iar potasiul îmbunătățește rezistența plantelor și transportul apei.
În funcție de specificul culturii și de nevoile solului, se pot aplica și microelemente precum magneziul, care favorizează fotosinteza, sau sulful, care stimulează sinteza proteinelor, toate acestea având rolul de a asigura o cultură sănătoasă și productivă.
Tipurile de îngrășăminte disponibile includ variante simple, cum ar fi cele azotoase sau fosfatice, dar și formule complexe, ce conțin azot, fosfor și potasiu în proporții adaptate diferitelor culturi. Pe lângă acestea, amendamentele pe bază de calciu sunt ideale pentru solurile acide, îmbunătățind structura și capacitatea de retenție a apei.
Cum se aplică îngrășămintele pe sol?
Aplicarea îngrășămintelor pe sol este un proces esențial în managementul nutrienților, având un impact direct asupra sănătății și productivității culturilor. Una dintre metodele comune este aplicarea prin împrăștiere, utilizată înainte de plantare. Aceasta presupune distribuirea uniformă a îngrășământului pe suprafața solului, urmată de încorporarea sa prin lucrări de pregătire a terenului.
Fertilizarea solului prin împrăștierea îngrășământului este eficientă pentru macroelemente precum azotul și potasiul, dar mai puțin potrivită pentru fosfor, care, fiind un nutrient imobil, trebuie aplicat mai aproape de rădăcinile plantelor pentru a crește eficiența utilizării.
O tehnică mai precisă este aplicarea în benzi, care poate fi realizată atât la suprafața solului, cât și subteran, înainte sau în timpul plantării. În cazul aplicării subterane, îngrășământul este plasat la o adâncime de 2-8 cm, în apropierea rândurilor de semințe, ceea ce favorizează creșterea rădăcinilor și dezvoltarea rapidă a răsadurilor. Această metodă este ideală pentru aplicarea fosforului și potasiului, oferind acces direct la nutrienți și reducând riscul de pierdere prin volatilizare sau scurgere. Totodată, aplicarea în benzi ajută la evitarea arsurilor cauzate de îngrășământ, asigurând o distanță sigură față de semințe.
O altă opțiune importantă este fertilizarea după plantare, care include metode aplicarea îngrășămintelor pe suprafața solului și fertilizarea foliară a plantelor. Alegerea metodei adecvate depinde de tipul culturii, caracteristicile solului și tipul de îngrășământ utilizat, cu efecte majore asupra randamentului și sănătății plantelor.
Îngrășământul potrivit în funcție de cultură și sol
Cercetările arată că, în general, solurile agricole au tendința de a-și scădea în timp calitatea, iar elementele esențiale fără de care plantele de cultură nu se pot dezvolta sunt azotul, fosforul și potasiul. În contextul agriculturii inteligente însă, selecția îngrășământului potrivit devine un proces bazat pe date precise și soluții tehnologice avansate. Analizele solului, monitorizarea în timp real a condițiilor de mediu și utilizarea senzorilor pentru detectarea deficiențelor nutriționale permit fermierilor să aplice exact cantitatea și tipul de îngrășământ necesar fiecărei culturi.
De exemplu, culturile de grâu sau porumb pot beneficia de fertilizări bogate în azot pentru susținerea creșterii vegetative, în timp ce rapița necesită aplicarea de potasiu pentru formarea silicvelor rezistente. Totodată, solurile acide pot fi corectate cu amendamente calcaroase, iar cele nisipoase pot necesita aplicări fracționate de nutrienți pentru a reduce pierderile prin levigare.
Prin utilizarea metodelor adecvate de fertilizare, adaptate tipului de cultură și specificului solului, fermierii pot asigura condițiile ideale pentru dezvoltarea plantelor. Fie că este vorba de îngrășăminte simple, complexe sau amendamente, aplicarea corectă a acestor soluții contribuie la menținerea fertilității solului și la obținerea unor recolte sănătoase și bogate.
