Stenoza se referă la îngustarea anormală a unei structuri din corp, iar cea valvulară descrie îngustarea valvei aortice a inimii – supapa unidirecţională care împinge sângele în corp. Dacă pacientul suferă de valvulopatie sau de stenoză de valva aortică, straturile minuscule de ţesut care formează valva se blochează şi nu se mai pot separa complet.
Acest lucru duce la un blocaj care creşte activitatea de pompare a ventriculului stâng, reduce cantitatea de sânge care iese din acesta prin valva aortică şi, în timp, slăbeşte inima.
Unii pacienţi care suferă de valvulopatii au nevoie de tratament imediat, în vreme ce pacienţii asimptomatici se pot descurca fără probleme pentru perioade îndelungate, fiind necesară doar monitorizarea regulată.
Totuşi, pacienţii cu stenoza de valvă aortică mai avansată pot avea nevoie de cateterism intervenţional, repararea valvei sau alte intervenţii chirurgicale de înlocuire.
Tipuri de valvulopatii
În funcţie de severitate, valvulopatiile pot fi uşoare, moderate, severe sau critice. Un pacient cu valvulopatie uşoară sau moderată prezintă o îngustare limitată în interiorul valvei, nu are simptome vizibile şi singura problemă detectabilă este un suflu cardiac pronunţat uşor de identificat.
În cazul valvulopatiei severe, valva aortică are un grad atât de avansat de îngustare încât ventriculul stâng poate deveni foarte rigid şi nu mai funcţionează corespunzător. Pentru a o trata, sunt necesare cateterismul intervenţional cu dilatarea cu balon sau intervenţia chirurgicală de reparaţie sau de înlocuire a valvei.
Cea mai gravă formă de valvulopatie este cea critică şi este din naştere. În acest caz, valva aortică este atât de îngustă încât inima nu poate pompa suficient sânge în corp, iar situaţia este atât de gravă încât necesita intervenţie imediată. De obicei, se foloseşte cateterismul intervenţional cu dilatarea de balon sau înlocuirea chirurgicală a valvei aortice.
Simptomele valvulopatiei
Mulți pacienţi cu stenoză de valvă aortică nu prezintă simptome exterioare atunci când sunt în stadiile ușoare până la moderate ale afecțiunii. De obicei, singurul simptom identificabil în aceste cazuri este un suflu cardiac pronunțat.
Pe măsură ce stenoza valvei aortice progresează, pacienţii pot acuza dureri în piept, dificultăți de respirație, palpitații ale inimii, amețeli în timpul sau imediat după activitatea fizică, oboseală, capacitate mai mică de a face mișcare şi chiar şi leşin.
Cauzele valvulopatiei
Stenoza valvei aortice este în mod normal cauzată de un defect congenital cum ar fi o valvă aortică îngustată, o afecțiune numită valvă aortică bicuspidă (copilul se naște cu o valvă aortică care are doar două foițe în loc de cele trei obișnuite), foile de supapă care sunt topite împreună, pliantele supapelor care sunt neobișnuit de groase și nu se deschid complet.
De asemenea, valvulopatia poate fi cauzată și de febra reumatică, o boală complicată și rară care se poate dezvolta la copiii care au o infecție cu bacterii streptococice, cum ar fi faringele streptococi sau scarlatina. Febra reumatică poate duce la cicatrizarea țesutului din valva aortică, determinând îngustarea acesteia şi crescând probabilitatea formării depozitelor de calciu de-a lungul valvei – un factor de risc major pentru stenoza valvei aortice la vârsta adultă.
Diagnosticarea valvulopatiei
Diagnosticul stenozei valvei aortice implică de obicei mai multe etape. Adesea, un clinician va observa mai întâi că pacientul are un suflu cardiac, un zgomot semnalizator pe care sângele îl produce pe măsură ce curge din ventriculul stâng în aortă.
Suflurile cardiace pot fi detectate cu un stetoscop în timpul unui examen fizic de rutină sau cu o electrocardiogramă (EKG sau ECG). Uneori, murmurul poate apărea atunci când pacientul este testat sau tratat pentru o cu totul altă afecţiune. Deși examenele și electrocardiogramele pot sugera posibilitatea stenozei valvei aortice, ecocardiograma este testul final folosit pentru a confirma diagnosticul.
Alte teste pe care clinicianul le-ar putea cere pentru a pune sau a exclude un diagnostic de stenoză a valvei aortice pot include razele x la piept, electrocardiograma (EKG sau ECG), cateterism cardiac sau imagistica prin rezonanță magnetică cardiacă (IRM)
Tratamentul valvulopatiei
Planul exact de tratament al pacientului diagnosticat cu valvulopatie va fi determinat de vârstă, gradul de îngustare a valvei aortice și starea generală de sănătate. Cei cu valvulopatie uşoară sau moderată nu au nevoie de tratament, ci doar de monitorizarea regulată pentru a evalua constant orice alt semn de îngustare sau de complicaţii asociate.
Medicamentele nu sunt un remediu pentru stenoza valvei aortice, dar pot fi de ajutor în gestionarea simptomelor specifice. În unele cazuri, clinicianul poate prescrie medicamente pentru a ajuta inima să mențină funcția sănătoasă și fluxul sanguin, pentru a controla tensiunea arterială, pentru a preveni ritmurile cardiace anormale sau aritmiile.
De asemenea, pacienţii cu valvulopatie pot avea nevoie periodic de antibiotice pentru a preveni endocardită bacteriană, chiar dacă valva aortică a fost înlocuită chirurgical. Endocardita bacteriană poate provoca leziuni grave mucoasei interioare a inimii și valvelor acesteia.
O altă metodă de tratament este prin cateterism intervenţional sau valvuloplastie cu balon. Aceasta este o procedură minim invazivă care creează disconfort minim pacientului şi necesită perioade scurte de recuperare. Cea mai comună procedură de cateterizare intervențională utilizată pentru tratarea stenozei valvei aortice este dilatarea cu balon, cunoscută și sub denumirea de valvuloplastie cu balon.
În cazul pacienţilor cu stenoză severă a valvei aortice, valvuloplastia cu balon poate să nu fixeze în mod adecvat valva îngustată și să restabilească funcționarea sănătoasă a inimii, iar repararea sau înlocuirea valvei aortice este următorul pas în tratament.
