Boxele stereo sună cel mai bine când formează împreună cu locul de ascultare un triunghi cu laturi aproximativ egale, cu difuzoarele de înalte la nivelul urechilor și la câteva zeci de centimetri de peretele din spate. Poziția boxelor și acustica încăperii contează uneori la fel de mult ca echipamentul. Câteva ajustări fără costuri corectează basul prea greu și imaginea stereo neclară.
Ce este triunghiul de ascultare?
Triunghiul de ascultare este așezarea în care cele două boxe și capul ascultătorului se află în colțurile unui triunghi echilateral sau aproape echilateral. Dacă boxele sunt la 2,5 m una de alta, locul de ascultare se află la aproximativ 2,5 m de fiecare dintre ele.
În această poziție, sunetul din cele două canale ajunge la urechi în același timp, iar vocile și instrumentele par să vină din spațiul dintre boxe, nu din boxe. Un ascultător așezat mult mai aproape de o boxă aude muzica „trasă” într-o parte.
La ce distanță de pereți se așază boxele?
Boxele se așază, ca punct de plecare, la 30–60 cm de peretele din spate și la cel puțin 50 cm de pereții laterali. Cu cât o boxă stă mai aproape de un perete, cu atât basul devine mai puternic și mai puțin precis, iar în colț efectul este cel mai pronunțat.
| Poziția boxei | Efect asupra sunetului |
|---|---|
| În colțul camerei | Bas mult amplificat, adesea „bubuitor” |
| Lipită de peretele din spate | Bas întărit, imagine stereo mai plată |
| La 30–60 cm de perete | Echilibru bun pentru majoritatea boxelor |
| La peste 1 m de perete | Bas mai suplu, imagine stereo mai adâncă |
Boxele cu port bass-reflex în spate au nevoie de mai mult spațiu față de perete decât cele cu portul în față sau cele închise. Indicațiile din manualul producătorului au prioritate față de aceste repere generale.
La ce înălțime și cu ce orientare se pun boxele?
Boxele se pun astfel încât difuzorul de înalte să fie la nivelul urechilor ascultătorului așezat, de regulă la 90–110 cm de podea. Sunetele înalte sunt cele mai direcționale, iar o boxă așezată pe podea sau prea sus pierde din claritate.
- Suporturi: boxele mici, de raft, sună mai bine pe suporturi stabile decât într-o bibliotecă, unde rezonează lemnul și se încarcă basul.
- Orientare: o ușoară rotire spre locul de ascultare, numită și „toe-in”, întărește imaginea centrală; unghiul potrivit se găsește prin încercări.
- Simetrie: ambele boxe se află la aceeași distanță față de peretele din spate și au aceeași orientare.
Cum influențează camera sunetul boxelor?
Camera influențează sunetul boxelor prin reflexiile de pe pereți, podea și tavan și prin modul în care dimensiunile ei amplifică anumite frecvențe joase. O cameră goală, cu pereți paraleli și podea dură, are ecou și un sunet strident.
Covorul dintre boxe și ascultător, draperiile groase, canapeaua tapițată și rafturile cu cărți de dimensiuni diferite absorb sau împrăștie reflexiile. Punctele de primă reflexie de pe pereții laterali se găsesc ușor: o persoană plimbă o oglindă pe perete, iar locul în care ascultătorul vede boxa în oglindă este cel care merită acoperit cu un material moale. Locul de ascultare nu se lipește de peretele din spate, unde basul se acumulează.
Cum se așază boxele pe un birou?
Pe un birou, boxele se așază la aceeași distanță de ascultător ca între ele, de obicei la 80–120 cm, cu difuzorul de înalte la nivelul urechilor. Pentru asta, boxele mici se ridică pe suporturi înclinate sau pe blocuri stabile, iar tăblia biroului nu trebuie să se afle între boxă și ureche.
Monitorul se pune între boxe, ușor retras, ca să nu blocheze sunetul. Postul de lucru în ansamblu, de la scaun la lumină, este descris în ghidul despre amenajarea biroului de acasă.
Ce verificări practice se fac după montaj?
După montaj, sistemul se verifică cu câteva piese bine cunoscute, ascultate de pe același loc, la volum moderat. Vocea solistului trebuie să pară în centru, iar basul să fie clar, fără o notă care „bubuie” mai tare decât celelalte.
- Boxele se mută cu câte 5–10 cm față de perete, ascultând diferența la bas.
- Se schimbă unghiul de orientare până când imaginea centrală devine stabilă.
- Cablurile se verifică pentru polaritate: plus la plus și minus la minus pe ambele canale.
- Amplificatorul se alimentează direct dintr-o priză, nu din prelungitoare înșiruite; numărul de prize necesare se planifică după reperele din articolul despre prizele din fiecare cameră.
Diferența față de sunetul unei săli se aude cel mai bine după un spectacol live, cum sunt concertele de folclor din marile săli.
