Durerea articulară poate apărea după un traumatism, în urma suprasolicitării sau ca parte a unor modificări care se dezvoltă treptat. Genunchiul este deosebit de solicitat în activitățile zilnice, iar problemele sale pot influența mersul, urcatul scărilor și chiar perioadele de repaus.
Identificarea cauzei este importantă deoarece simptome asemănătoare pot apărea în afecțiuni diferite. O evaluare medicală poate clarifica structura afectată și poate orienta tratamentul.
Uzura progresivă a articulației
Pe măsură ce cartilajul articular se deteriorează, suprafețele osoase pot ajunge să se frece mai mult, ceea ce favorizează apariția durerii și a rigidității. Acest proces este cunoscut sub denumirea de gonartroza atunci când afectează articulația genunchiului.
Manifestările pot include durere la mers, la urcarea sau coborârea scărilor, rigiditate după perioade de repaus și reducerea treptată a mobilității. În stadii mai avansate, disconfortul poate apărea și în repaus.
Tratamentul este stabilit în funcție de severitate, simptome și nivelul de activitate al pacientului.
Leziunile meniscului
Meniscurile au rolul de a contribui la distribuirea presiunilor și la stabilitatea genunchiului. O mișcare bruscă de rotație, o cădere sau, în anumite cazuri, modificările degenerative pot afecta această structură.
Atunci când apare o leziune de menisc, pacientul poate resimți durere, în special la anumite mișcări, precum și senzația de blocaj sau dificultatea de a îndoi și întinde complet genunchiul.
Diagnosticul este stabilit în urma examinării clinice și, atunci când este necesar, prin investigații imagistice. Tratamentul depinde de tipul leziunii, localizare, simptome și particularitățile pacientului.
Durerea după un traumatism
Loviturile, căderile și mișcările bruște pot afecta ligamentele, meniscurile, tendoanele sau structurile osoase. Uneori, durerea apare imediat, în timp ce alte simptome se dezvoltă ulterior.
Umflarea, instabilitatea, limitarea mobilității sau imposibilitatea de a sprijini greutatea pe membrul afectat sunt semne care justifică evaluarea medicală.
Stabilirea mecanismului prin care s-a produs accidentarea îl poate ajuta pe medic să identifice investigațiile necesare.
Rigiditatea și limitarea mobilității
Nu doar durerea poate indica existența unei probleme articulare. Rigiditatea după repaus, dificultatea de a efectua anumite mișcări sau senzația că articulația se blochează pot fi, de asemenea, relevante.
În cazul genunchiului, aceste simptome pot apărea atât în afecțiuni degenerative, cât și în urma unor leziuni traumatice. Evoluția lor în timp oferă informații utile pentru stabilirea diagnosticului.
Cum se stabilește cauza
Evaluarea începe cu discuția despre simptome și istoricul pacientului, urmată de examinarea articulației. Medicul poate verifica mobilitatea, stabilitatea, sensibilitatea și reacția la anumite manevre.
Dacă este necesar, pot fi recomandate investigații precum radiografia, ecografia sau RMN-ul. Alegerea acestora depinde de suspiciunea clinică și de structura care trebuie analizată.
Nu orice durere articulară necesită același tip de investigație.
Tratamentul trebuie adaptat diagnosticului
În funcție de cauză și severitate, tratamentul poate include modificarea activităților, recuperare medicală, exerciții specifice și medicamente recomandate de medic.
Pentru anumite leziuni sau stadii avansate ale unor afecțiuni poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Decizia se ia individual, după evaluarea tuturor factorilor relevanți.
Obiectivul este reducerea durerii, îmbunătățirea funcției articulare și, atunci când este posibil, încetinirea evoluției problemei.
Când ar trebui solicitat un consult
Durerea care persistă sau se agravează, apariția repetată a umflăturii, blocarea articulației ori senzația de instabilitate sunt motive pentru o evaluare medicală.
Consultul este important și după un traumatism semnificativ, mai ales atunci când mersul este dificil sau genunchiul nu mai poate fi mobilizat normal.
Un diagnostic stabilit corect permite alegerea unei conduite terapeutice adaptate și poate contribui la prevenirea agravării simptomelor.
