O greșeală dintr-un articol publicat se corectează prin eratum, notă de corectură sau actualizare, în funcție de tipul erorii și de suportul pe care a apărut textul. Practica profesională cere ca o corectură să fie vizibilă și datată, nu făcută pe tăcute. Cititorii pot semnala erorile direct redacției, iar persoanele vizate de o informație inexactă au, în plus, posibilitatea de a cere un drept la replică.
Ce este o erată în presă?
O erată, numită și eratum, este o notă publicată de o redacție pentru a corecta o greșeală apărută într-o ediție anterioară. În presa tipărită, ea apare într-un număr ulterior, de obicei la rubrica dedicată sau lângă articolul care continuă subiectul, pentru că pagina deja tipărită nu mai poate fi schimbată.
În presa online, textul greșit poate fi modificat direct, ceea ce face transparența și mai importantă. O publicație serioasă adaugă la final o notă care spune ce s-a corectat și când, astfel încât cititorii care au văzut versiunea inițială să afle de schimbare.
Care este diferența dintre corectură, actualizare și retragere?
Corectura repară o eroare de fapt, actualizarea adaugă informații apărute după publicare, iar retragerea scoate un articol care nu mai poate fi susținut. Fiecare are un rol diferit și se semnalează diferit.
| Tip de intervenție | Când se folosește | Cum se semnalează |
|---|---|---|
| Corectură de formă | Greșeli de tipar sau de ortografie care nu schimbă sensul | De regulă, fără notă |
| Corectură de fond | Un nume, o cifră, o dată sau o funcție greșită | Notă vizibilă, cu data corecturii |
| Actualizare | Fapte noi apărute după publicare | Mențiunea „Actualizare” și ora sau data |
| Clarificare | Text corect, dar formulat ambiguu | Notă care explică sensul corect |
| Retragere | Articol bazat pe informații care s-au dovedit false | Notă care explică motivul, în locul textului |
Diferența dintre o știre actualizată și una veche, prezentată ca nouă, este explicată și în ghidul despre perspectiva echilibrată asupra știrilor.
Cum se semnalează o greșeală unei redacții?
O greșeală se semnalează redacției în scris, prin adresa de contact publicată pe site sau în caseta redacțională, cu linkul articolului, pasajul exact și dovada informației corecte. Un mesaj concret este tratat mai repede decât o reclamație generală.
- Se identifică articolul: titlul, data și adresa paginii.
- Se citează exact fraza sau cifra greșită.
- Se indică informația corectă și sursa ei: un document public, un comunicat oficial, o hotărâre.
- Se precizează calitatea celui care scrie, dacă este persoana sau instituția vizată.
- Se păstrează o copie a mesajului și o captură a paginii la data semnalării.
Publicațiile mici și locale răspund adesea direct, prin redactorul-șef. Rolul lor în comunitate este descris în articolul despre presa locală.
Ce este dreptul la replică?
Dreptul la replică este posibilitatea persoanei afectate de o informație publicată de a-și prezenta propria poziție în aceeași publicație. El este prevăzut atât de legislația privind drepturile personalității, cât și de codurile deontologice ale jurnaliștilor.
Replica se referă la fapte, nu la opinii, și se trimite într-un termen rezonabil de la publicare. Condițiile exacte, termenele și pașii în caz de refuz țin de lege și de situația concretă, așa că, atunci când miza este mare, o discuție cu un avocat clarifică opțiunile.
Cum arată o corectură făcută corect?
O corectură făcută corect este vizibilă, datată și formulată simplu, fără a ascunde eroarea inițială. Cititorul înțelege ce a fost greșit și care este informația corectă.
- Nota apare la finalul articolului sau imediat sub titlu, dacă eroarea era în titlu.
- Spune concret ce s-a schimbat, de exemplu o cifră sau un nume.
- Include data corecturii.
- Nu șterge urmele versiunii inițiale atunci când greșeala a schimbat sensul articolului.
Rubricile de corecturi, publicate constant, sunt un semn de seriozitate, nu de slăbiciune, și contribuie la credibilitatea pe care o discută articolul despre rolul presei independente. Pentru cititor, obiceiul de a reciti nota de la final înainte de a distribui un articol face parte dintr-un consum de știri mai liniștit, așa cum propune ghidul despre informarea fără stres.
